Skip to content

Interacţiunea cu realitatea – o altă perspectivă

9 Februarie 2017

Dr. William Glasser, un renumit psihiatru american, a fost cel care a pus bazele terapiei realităţii şi a elaborat Teoria controlului. Conform acestei teorii, oamenii sunt responsabilide propriile alegeri, decizii, scopuri, precum şi de nivelul general de mulţumire şi satisfacţie în viaţă. Astfel, Dr. Glasser se desparte de teoria freudiană a exacerbării importanţei trecutului, susţinând libertatea fiecăruia de a-şi alege comportamentul dezirabil.

În cele ce urmează, vom aborda câteva din principiile acestei teorii.
1. Suntem călăuziţi de 5 nevoi fundamentale, care pot fi amânate, dar nu negate.
Acestea sunt clasificate în 5 categorii:

  • •    Putere (realizări şi sentimentul de valorizare)
  • •    Dragoste şi apartenenţă (familie, grup prieteni)
  • •    Libertate (independenţă, autonomie, spaţiu personal)
  • •    Distracţie (plăcere, amuzament)
  • •    Supravieţuire (adăpost, hrană, sex)

 

Principiul de bază: Toţi acţionăm frecvent cu scopul de a ne satisface aceste nevoi.
Însă de cele mai multe ori nu acţionăm în mod necesar şi suficient. Dacă viaţa nu este satisfăcătoare, ca punct de plecare în autoanaliză putem să ne gândim dacă am reuşit să neîndeplinim nevoile psihologice de bază.
Deci, ceea ce ne impulsionează este ceea ce vrem. Am putea să adresăm trei întrebări:

  • 1.    Ce vrei?
  • 2.    Ce anume faci ca să obţii ceea ce vrei?
  • 3.    Funcţionează?

 

Pentru a reuşi să punem în practică ceea ce vrem, avem nevoie de un plan funcţional, adică de un plan care poate fi implementat. Se poate pune accent pe lucrurile pe care le putem face.
Poate nu-ţi poţi convinge soţul să vorbească cu tine, dar tu poţi vorbi cu el.
Poate că nu-ţi vei putea obliga adolescentul să te trateze cu respect, dar poţi decide să nu mai speli hainele şi să găteşti unui fiu care te tratează cu dispreţ.
2. Singurul comportament pe care îl putem controla este cel al propriei persoane.
Problema cheie: controlul.
Ca să-şi satisfacă nevoile de bază, fiinţele umane au nevoie de control: o persoană caută să obţină control prin poziţie socială şi bani, alta vrea să îşi controleze spaţiul personal (adolescentul care încuie camera pentru a nu fi deranjat de părinţi), alta doreşte un birou cu două ferestre, iar alta doreşte să mănânce la ora 18 fix.
Controlul ne creează însă multe probleme, mai ales în situaţia în care dorim să îi controlăm pe ceilalţi.
Dacă mă gândesc că îi pot controla pe ceilalţi, mă îndrept spre frustrare. Dacă mă gândesc că ceilalţi mă controlează (şi voi tinde să îi învinovăţesc pentru tot ceea ce mi se întâmplă în viaţă) tind să nu fac nimic, şi mă îndrept deci tot spre frustrare. Se ajunge astfel la ideea că singura persoană pe care o pot controla este propria persoană.
3. Tot ceea ce putem oferi sau primi sunt informaţii. Ce facem cu ele e alegerea noastră.
Suntem motivaţi din exterior?
Tot ceea ce este în exterior este informaţie, putem alege să o ignorăm sau să acţionăm cum vrem noi. Când facem ceea ce ni se spune, o facem pentru că aşa alegem să facem pe baza informaţiilor pe care le deţinem.

Continuarea pe http://clinicaarmonie.ro/blog/interactiunea-cu-realitatea-o-alta-perspectiva_a104/ 

Anunțuri

From → Psihologie

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: